Poezia din Barcelona
Ziua abia se hotărâse să-nceapă
peste pământ era o lumine de veghe
corăbiile tot aducea frumusețe în port
un pescăruș
înnebunise în înalt
clădirile dansau –
se împerecheau
aici toți
arhitecții au fost nebuni
viața era
magnifică și eu eram fericit
îl priveam pe
Columb privind marea
&
mă gândeam că
toți murim prea devreme
oamenii înaintau
către plajă și niciunul nu era gri
sau poate că
aveam dispoziția unui mare
gest sufletesc
bineînțeles că nu
l-am făcut
și Barcelona a
rămas pentru totdeauna atunci
&
ziua aceea abia
se hotărâse să-nceapă
