Un text de o densitate nebună, inteligent și distractiv în
același timp, în care Márquez se întâlnește cu Borges, Kafka cu Goethe și Eco
cu Bulgakov. O carte de neratat, un roller coaster în care nu poți urca fără
centură de siguranță și unde nimic nu e ceea ce pare.
„După primele două cărți, Biblia pierdută și Testamentul lui Abraham, ambele
masive pe dinafară, inepuizabile pe dinăuntru, surprinzătoare și unice în
literatura noastră actuală – asta doar pentru a-mi reprima tentația unor
afirmații și mai radicale –, Igor Bergler pare că face o mică pauză de
respirație și se relaxează cu șase povestiri scurte. În mod paradoxal, mai mari
pe dinăuntru decât pe dinafară, parte recuperate și reconfigurate din vagoanele
de șpan rămase după șantierul celor două romane, se aliniază frumos și se
manifestă în consecință cele mai năstrușnice, mai imprevizibile, mai
melancolice sau mai triste și, de ce nu, mai etice categorii de draci.
„Dar ce sunt, până la urmă, dracii lui Igor Bergler? Sunt entități ale
infernului, pedepse năprasnice pe care omul trebuie să le îndure din pricina
simplă că răul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forțe ale
disoluției, pentru că nu pot suporta măreția creației, sau, pur și simplu, sunt
natura noastră mai mult sau mai puțin conștientă, sunt energiile noastre
scăpate în libertate ori, cine știe, dacă nu chiar marea noastră șansă de a
pătrunde acolo unde binele comun și gestul precaut nu ne acordă nici o șansă?
Dar până la un răspuns convingător, pe care doar cititorul singur și-l poate
oferi, un lucru este în afara oricărei discuții: cu aceste șase povestiri
surprinzătoare, Igor Bergler, pe lângă faptul că reușește să spună și în
flash-uri ceea ce a spus până acum doar în epopee, aduce și noi specimene de
draci în infernul nostru literar, mult îmbunătățite față de alte produse
asemănătoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta ușor. Cum nu i s-a iertat încă
nici faptul că a apărut din senin, fără să întrebe pe nimeni.“ - Pavel Șușară
